Trăim vremuri tot mai ciudate și complicate într-o lume în care se presupune că ar trebui să ne simplificăm lucrurile. În acest stil galopant, în alergătura asta către profit, am uitat să mai punem preț pe lucrurile cu adevărat de caliate. Am ridicat la nivel de lux garsoniera din Băneasa, apartamentul din Vitan sau ,,mini penthouse-ul” de pe te miri unde. O mână de vopsea lavabilă, igienizat, și buf! Imobil lux la 5 minute de metrou. Crezi că dacă face parte dintr-un ansamblu rezidențial nou, o ridicăm la rangul de lux? Hai să ne revenim puțin și să învățăm să facem diferența între lux și nou, frumos și decent…
În zona în care activez mă întâlnesc adesea cu proprietari, pentru care apartamentul sau vila pe care o dețin și doresc să o vândă sau să o închirieze, este fără doar și poate “de lux”. Și vorbesc aici de zone premium cum ar fi Dorobanți, Floreasca, Primăverii, Kiseleff, Aviatorilor.
Dacă se află în aceste zone, musai este de “lux”! Nu contează că accesul se face pe o poartă care stă închisă cu ajutorul unui mop, sau gresia din 96′ cumparată “direct”din Spania, sau ușa metalică de la Bricostore, mobilier din pal alb, care de la atâta uzură a devenit galben, pentru unii proprietari toate acestea sunt ridicate la rang de lux.
Practic, la ce ne referim cand discutam de lux, în imobiliare?
Haideți să începem cu partea cea mai importantă, zic eu…locația. Și când mă refer la locație, nu zic că înseamnă lux doar acele proprietăți care se află în zonele mai sus menționate și celebre ale capitalei. Doar ca, produsele de lux întotdeauna vor avea o locație impecabilă și împrejurimi selecte. O stradă liniștită, unde acces au doar riveranii ar fi ideal, dacă acest lucru nu este posibil, atunci strada trebuie sa nu fie intens circulată de mașini, să ai vecinătăți în nota imobilului din care faci parte, același regim de înălțime, arhitectură curată, indiferent că vorbim de bloc sau vilă. Proprietățile de lux sunt acelea care oferă spații generoase și aici nu mă refer doar la spațiul locativ, începand cu accesul pe stradă unde se află proprietatea, cu accesul în scara blocului dacă vorbim de apartamente, loby-ul de la intrare, felul în care este așezat postul de pază, mobilierul acestuia, mirosul ce te întâmpină când pășești prima oară în imobil, suprafața liftului chiar și accesul în parcarea subterană sunt doar câteva repere care-ți dau de înțeles că te afli într-un imobil de lux.
Și dacă locația este importantă, atunci aceasta se completează cu bucuria priveliștii. Pentru că ceea ce vezi de la geam sau de pe terasă este extrem de important. Una este sa ai o vedere de ansamblu a unui cartier sau să vezi o gradină, un parc sau un lac și alta este să vezi vecinul de la blocul de vis a vis cum își etalează rufele pe balcon. Și dacă vederea este importantă, cred că și auzul trebuie să definească ideea de lux, pentru că cine caută o proprietate de calibrul ăsta, nu-și doreste să-i treacă tramvaiul prin fața casei, să audă cum se trântesc furculițele și cuțitele de la restaurantul de lângă, sau claxoanele mașinilor pentru că este o stradă intens circulată.
Dacă am definit ce înseamnă locația, hai să analizăm accesul și vederea și ce înseamnă la interior luxul. În cazul apartamentelor, primul reper care-ți dă de înțeles că te afli într-o proprietate de lux este generozitatea camerelor și înălțimea acestora. Dacă ai dormitoare de 12 mp și un living de 25 mp, sigur acea proprietate nu poți să o numești că e de lux. Nu că ar trebui să denigrăm astfel de proprietăți, dar putem eventual să le încadrăm la proprietăți frumoase, corecte și cochete. Definitoriu pentru segmentul de lux o au și terasele. Atenție mare, terasele, nu balcoanele de 15 mp pe care le numiți terase, acelea sunt o normalitate, așa ar trebui să arate un balcon civilizat, când vorbim de terase mă refer la acele spații care încep de la 50 mp și pot ajunge până la 300 mp. Da abia alea sunt terase și da, întăresc ideea de lux.
Sistemul de climatizare și încălzire fac si ele parte din acele repere principale care definesc luxul. Dacă vei vedea aer condiționat de tip spliter cu tubulatura la vedere sau calorifere albe din oțel cu țevi ce străbat în lung și-n lat spațiul, sigur nu te afli într-o proprietate de lux. Te întrebi de ce? Păi pentru că aceste elemente extrem de importante nu trebuie să le vezi, nici măcar să le auzi, trebuie doar să le simți și să-ți ofere confortul și plăcerea de care ai nevoie. Încălzirea trebuie obligatoriu să fie prin pardoseală, mai nou se folosește și prin tavan, la fel și răcirea. Controlul acestora se face individual prin panouri de tip soft touch, amplasate în fiecare cameră. Dacă se folosesc calorifere, acestea trebuie să dea senzația că sunt simple obiecte decorative, să-și găsească un loc portivit în peisaj, să nu fie vizibile sau dacă sunt, să fie cât mai soft.
Partea de finisaje este definitorie în ceea ce înseamnă lux. Nu orice gresie și faianță îmbracă ideea de lux. Nu orice mobilier la comandă, uși de interior sau tâmplărie pvc definește luxul. Calitatea materialelor utilizate trebuie să fie obligatoriu la cel mai înalt standard.
Dacă intri într-un apartament și ești întâmpinat cu podea din lemn masiv, epoxidică sau pardoseală și pereți din microciment, cu siguranță și restul finisajelor te vor impresiona. Continuând în aceeași notă, ferestrele cortina cu tâmplărie de oțel sau aluminiu, ușile înalte de tip filo muro (adică fără toc) sau obiectele sanitare elegante sunt alte câteva repere foarte importante ce se traduc în ceea ce înseamnă cu adevarat lux. Finisajele nu trebuie să fie opulente, dimpotrivă, trebuie să fie extrem de adaptabile, astfel încat viitorul proprietar să-și poată pune amprenta în personalizarea viitoarei sale locuințe.
Oameni buni, dragi proprietari și agenți imobiliari deopotrivă, haideți, vă rog, să încercăm să facem diferența dintre normalitate și lux.
Mulțumesc!
